Dedham și Fantoma Elsa

M-am trezit într-o dimineață de Noiembrie în Dedham, Essex, Regatul Unit. Un loc misterios, complet verde, parcă părăsit de civilizație. Oriunde te-ai fi uitat în jur, ai fi simțit liniștea aceea apăsătoare, căci nici mașini nu vedeai foarte multe pe stradă. Am stat cazată într-un hotel medieval, reinstaurat, cu o istorie interesantă, pe care am aflat-o mai târziu și despre care o să vă povestesc.

Pe geam se zărea biserica satului, veche, din sec XV, dar totuși impresionantă și bine întreținută. Turnurile sale, asemenea unor zgârie nori, o făceau să pară impunătoare în fața celor mici ca noi. Pe unul dintre turnuri se afla un ceas maiestuos ce anunța, parcă din obișnuință, fiecare oră fixă a zilei.

Căci așa m-am trezit, la ora 8 fix a dimineții…m-am uitat pe fereastră, uimită de sunetul grav ce suna din curtea bisericii de vis a vis. M-am dezmeticit și am coborât la micul dejun. Restaurantul era destul de întunecos. Pereții tapetați, decorați cu grinzi de lemn, și tablourile ce ilustrau toată zona dealului și Morii Flatford, dădeau hotelului un aspect sumbru. Mâncarea însă nu era deloc rea, mai ales că toate produsele pe care le foloseau erau bio, crescute în grădina din spatele hotelului.

Oamenii mi s-au părut calmi, cu maniere și finețea aceea tipic englezească. Nu mulți la număr, interacționau amabil fie de vroiai să întrebi doar cât este ceasul. Așa l-am întâlnit și pe Dean, chelner al restaurantului, care până la finalul excursiei s-a declarat ghidul nostru. Un tip înalt, blond cu ochii albaștrii, de culoarea cerului senin. Politicos și cu un zâmbet larg, ne sărea mereu în ajutor fără să aștepte nimic în schimb. Ne-am îndrăgostit de el la prima vedere căci avea un simț al umorului care te făcea să te simți chiar ca în vremurile de demult. De la el am aflat toate punctele turistice din zonă, cele mai bune locuri în care îți poți răsfăța papilele gustative și bineînțeles despre istoria Hanului Sun Inn și povestea fantomei Elsa.

Povestea Fantomei Elsa

Elsa, o fecioară franțuzoaică de la țară, o tânără obișnuită din prisma ei dar neobișnuit de frumoasă pentru secolul XV își câștiga existența ca barmaniță în barul din incinta Hanului Sun Inn. Blondă, cu păr lung, își purta părul în două cosițe pe umerii dezgoliți, lăsându-și astfel fața neacoperită. Obrajii rumeni și ochii săi, ca două safire șlefuite, îi erau parcă dăruiți să-i completeze fața angelică, fără de păcat. Toți sătenii o știau datorită frumuseții ei nemărginite și vocii sale calde. Bărbații erau fascinați de toate aceste calități, pe când femeile o urau simțindu-se eclipsate în fața strălucirii ei.

Răutatea și gelozia extremă a soțiilor a făcut ca zvonul că Elsa este o vrăjitoare să se răspândească în toate colțurile satului. Pretutindeni se auzea că aceasta vrea să fure inimile tuturor bărbaților prin mijloace malefice. Și astfel s-a hotărât că trebuie arsă pe rug pentru că – în judecata lor – nimeni nu ar fi putut să fie atât de frumos fără să fie ceva necurat la mijloc.

Într-o Duminică, Elsa a auzit zvonurile cum că toți sătenii plănuiesc să o prindă și să o omoare chiar în aceea seară. Speriată și încolțită s-a gândit că își poate găsi scăparea vorbind cu unul dintre bărbații care își petrecea majoritatea timpului în barul în care lucra, pe care îl servea atent și grijuliu și pe care îl considera prieten. Acesta, un influent om de afaceri din Londra, a liniștit-o promițându-i că o va aștepta în curtea din spate a hanului imediat după ce își va termina programul și că o va duce în oraș fără să afle nimeni. Dar n-a fost deloc așa.

La miezul nopții, când a ajuns la locul stabilit, țăranii o așteptau cu funii și torțe aprinse lăsând-o pe biata Elsa fără scăpare. Au capturat-o și au legat-o de spatele căruței, târând-o până în mijlocul satului unde focul era deja aprins. Au torturat-o, și au ars-o pe rug fără ca aceasta să aibă măcar un cuvânt de spus…și asta doar pentru că era nespus de frumoasă.

Elsa a fost, de fapt, ultima femeie din Essex arsă pe rug pentru vrăjitorie. Se spune că spiritul ei încă umblă neodihnit pe coridoarele hotelului, fiind zărit de un client în vara anului 2002, purtând o mantie neagră, ținând în mână un pachet.
În 2014 un alt client scria un articol pe site-ul personal despre sumbra descoperire și despre energiile pe care câinele său ciobănesc le-a simțit în cameră, spunând că acesta lătra amenințător în colțul unui perete în miez de noapte.

Dacă ești curios și vrei să vezi dacă povestea este adevărată, vizitează hotelul întrucât am lăsat un link în josul paginii. Eu nu am simțit decât o liniște apăsătoare dar de care vă pot spune cu siguranță că nu era firească. Și dacă nu a fost coincidență, poate chiar am fost sortită să merg acolo cu scopul de a arăta cât mai multor oameni că fantomele chiar există!

Hotelul The Sun Inn, Dedham

Te-ar putea interesa și:

Cum să faci pe cineva să te viseze

Mituri despre vrăjitoare

Spune-mi ce culoare îți place, și eu îți arăt personalitatea

 

 

 

Help me to grow up!