Descântec de deochi

Astăzi am avut o zi plină. M-am trezit dis de dimineață cu gândul să rezolv ultimele lucruri rămase, înainte de sărbători. Am ieșit din casă aranjată mai mult decât de obicei, fiindcă am simțit-o pe pielea mea. Deosebesc  deochiul de migrenă. La mine se manifestă ca o durere apăsătoare, pe tâmple în special, o stare de moleșeală care se împletește cu senzația de căscat. Imediat mi s-a dus gândul la mama. Am sunat-o. Mi-a spus: „Stai liniștită! 10 minute și ești ca nouă.”. Și așa a fost! Descântecul ei are mereu efect; ori ea s-a născut cu leac de deochi. Ce-i drept l-a ”furat” de la străbunica ei. Știu că meșteșugurile se deprind mai bine dacă se ”fură” și nu se învață.

Într-un final am ajuns acasă fără dureri de cap și cu treaba rezolvată.

Descântec de deochi

„Fugi deochi, dintre ochi,

Din gene, din sprâncene,

Din ficat, din rinichi, din plămâni,

Din vârful nasului, din lungul obrazului.

Să fugiți, să vă risipiți,

Pe *numele* să mi-l/o liniștiți

De toate necazurile, de toate vomităturile, de toate deocheturile,

Să mi-l/o lăsați curat/ă și nepătat/ă

Ca roua din vii, ca ziua de Sfantă Mări.

De-o fi deochi de fată mare, să-i crape țâ**le, să-i curgă laptele.

De-o fi deochi de băiat mare, să-i crape co***le, să-i curgă piș*tul.”

Help me to grow up!