Antologeek II - Andrei Zbirnea

Antologeek 2. O privire poetica asupra subculturilor muzicale de ieri si de azi \n \n Arcane survoleaza si cartografiaza foarte multe teritorii poetice. Uneori, Arcane e magie pura si se construieste strunind pocaluri, artefacte si ambrozie. Alteori, Arcane e acel sens abscons la care ajungem dupa foarte multe relecturi. Exista si momente in care Arcane aduce poezia in taramul geek, unde imaginatia guverneaza peste faptul cotidian. Cand intra in sfera tarotului, arcanele baleiaza intre calatoria spirituala si autoreferentialitatea care poate da nastere celor mai de impact versuri. Arcane incapsuleaza poezia sub formele sale variate: antologii tematice, debuturi surprinzatoare, reeditari indelung asteptate si experimente care potenteaza epifanii literare. - Andrei Zbirnea Un ghem de ganduri, un pot-pourri de poezie moderna, un nod gordian in cautare de un Alexandru, dar rezolvat de un Andrei, dar ce mama naibii cauta un muzician trecut prin Sindromul Impostorului in 4 acte scriind despre asta? Poate e „tremurul din vocea lui Byron care ne dezvaluie mastile cu care defilam in fiecare zi”, poate e targetul hip care risca sa se identifice cu temele si sa nu trebuiasca sa caute Terms and Conditions, poate e penchantul pentru mici (sau mari) referinte muzicale, fie ele chiar si un name-dropping. Totul graviteaza in jurul muzicii pana la urma. Poezia noua e, pe buna dreptate, mult mai interesata de fond decat de forma acolo unde noi, dinozaurii, inca petrecem nopti albe analizand cele 3000 de rime potentiale ale lui bunaoara si cum sa inghesuim 7 silabe in 5 sloturi pronuntabile muzical. Ah, libertatea versului liber! „Anyone here in 2025?” De la banutul pentru Witcher pana la axioma ca la 16 ani n-are cum sa-ti placa folkul daca nu esti obligat, trecand prin Facebook, anuntand zilele de nastere ale mortilor si prietenilor vechi cu rate la banci si chelie, din lista de playlisturi posibile dintr-un telefon pierdut in benzinarie, cel mai tare ne place Ozzy. - Sergiu „6” Mitrofan – byron Antologeek 2 cuprinde texte ale unor poete & poeti foarte tineri, aflati, majoritatea, inainteadebutului, dar si ale unor autoare si autori ultra-consacrati, fiecare strecurand „muzici si faze” in poezia pe care o scriu. Tocmai mixul de experiente sociale distincte, amestecul de imaginar, analogic si digital, filtrele diferite care capteaza realul, unul ironic-„instagramabil”, celalalt ludic sau caustic, dau o vibratie aparte cartii. Mai traim in aceeasi lume, in acelasi imaginar, in acelasi limbaj, in aceeasi muzica? Pe de o parte, o sensibilitate fragila, un cod etic ferm, postumanist si un nou limbaj, mixat trepidant, autoironic si postironic, pe de alta - scepticism, experiment, nostalgie. Cartea de fata arata potentialul urias si diversitatea poeziei contemporane, de la nedebutati la clasicizati. Sfat: fa-ti un playlist in timpul lecturii. Realitatea este amorfa, trebuie filtrata prin muzica & poezie. S-ar putea sa capete sens. - Bogdan Cretu \n \n Colectiv de autori: Lavinia Bara, Naomi Bildea, Ioana Bojinca, Cristina Boncea, Constantin Buduleci, Claudia Ciobanu, Maria Ciurea, Anastasia Coste, Andrei Craciun, Sorin Despot, Florin Dumitrescu, Carmen Florea, Mugur Grosu, Alin Ioan, Irina Francisca Ion, Ligia Kesisian, Mihai Marian, Marian Negrut, Radu Nitescu, Cosmin Perta, Ioana Podeanu, Florentin Popa, Roberta-Andreea Popescu, Simona Popescu, Aleksandar Stoicovici, Ioana Iuna Serban, Nicoleta Simon, Ioana Tatarusanu, Raluca Urse, Mihail Vakulovski, Andrei Zbirnea, Ana Zett.