Epoca mea de aur. Partea a doua. Benzi desenate - Daniel Horia

Dupa boala prin care a trecut, Dani este acum si mai protejat de cei din familie. Mofturos de mic, bunicile se dau peste cap sa-i pregateasca mancaruri care mai de care, in speranta c-o sa se atinga de ele. La gradinita tot singur e, dar macar il are pe Cosmin la bloc, iar in vacante, unde e liber sa alerge si sa se joace dupa pofta inimii, lui Dani ii este mult mai usor sa lege prietenii. Desi zilele lui Dani par sa treaca la fel ca ale oricarui alt copil din Romania anilor 1980, certurile dintre parinti, tot mai dese si mai violente, si secretele bunicilor il marcheaza mai mult decat si-ar fi putut imagina. Instruirea de arhitect a autorului se simte in unghiurile spectaculoase si cinematografice ale caselor, strazilor si camerelor, transformate intr-un univers vizual fabulos. Insa, dincolo de poveste, intreaga ilustratie este atat de expresiva si intensa, incat am ramas cu sentimentul ca am vazut unui dintre cele mai bune filme ale lui Hayo Miyazaki. O confesiune grafica despre inocenta si teama, despre cum amintirile copilariei pot lumina si rani in acelasi timp. - Radu Oltean Privita prin ochii unui copil sensibil, viata in comunism este o minune. Cu conditia sa nu existe excursii obligatorii in fabrica, oprirea caldurii iarna si certurile interminabile din familie. Un tata infidel, o mama care s-a saturat sa fie nefericita si un pusti traumatizat de amestecul de iubire si violenta al parintilor, iata un story care ne scoate din zona de confort. Daniel Horia ne propune un roman grafic emotionant. Un eveniment al benzii desenate romanesti. - Ion Manolescu Scenele de angoasa, violenta si cosmarurile copilariei au venit de la sine, probabil pentru ca le purtam in mine de multa vreme si abia asteptau sa iasa la lumina. A fost eliberator, intr-adevar. Stiam ca, vizual, trebuie sa „taie in carne vie”, asa ca aveam nevoie de contraste puternice, culori primare, unghiuri ascutite si forme distorsionate. - Daniel Horia