Pachet 6 carti: Poezii. Autori romani - George Bacovia, George Cosbuc, Grigore Alexandrescu, Octavian Goga, Stefan Octavian Iosif, Nicolae Labis

Pachetul contine 6 carti: • Poezii - George Bacovia (206 pagini) • Poezii - George Cosbuc (256 pagini) \n • Poezii. Suvenire si impresii, Meditatii si elegii, Epistole si satire, Fabule - Grigore Alexandrescu (184 pagini) \n • Poezii - Octavian Goga (192 pagini) \n • Poezii. Proza. Traduceri - Stefan Octavian Iosif (208 pagini) \n • Poezii - Nicolae Labis (240 pagni) \n \n Poezii - George Bacovia \n \n Provocarile venite in ultimul timp din campul literar romanesc au modificat substantial lectura textelor scriitorilor moderni. In colectia Literatura romana moderna sunt „arhivate” contributiile unor participanti majori la schimbarea de discurs literar. Incercam astfel sa adresam o invitatie elevilor si profesorilor de a cauta sa inteleaga mizele si subtextul unei schimbari de paradigma literara. Prima jumatate a secolului XX a fost dinamizata de diferitele experiente artistice romanesti si europene, cu structuri complicate, cu un limbaj innoitor, cu problematizari filozofice, cu o tehnica modernista de compozitie. In acest climat literar se afirma, cu originalitate, Bacovia, un poet simbolist, dar cu „sensibilitati expresioniste (cu deschidere spre metafizic)”, cum il numeste Ion Simut. - Lucian Pricop Bacovia se bucura de rarul privilegiu al originalitatii: de n-a creat poezia de atmosfera, a intrebuintat-o cu inlaturarea atat de completa a oricarui alt artificiu poetic, incat s-a confundat cu ea. Exista, in adevar, o atmosfera bacoviana: o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisaj de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie terne, cu gradina publica ravasita, cu melancolia caterincilor si bucuria panoramelor, in care „printese ofteaza mecanic in racle de sticla”. - Eugen Lovinescu \n \n Poezii - George Cosbuc \n Multe din poeziile lui Cosbuc debuteaza cu o atenta enumerare a circumstantelor. Nimic nu este intamplator: oamenii, natura intreaga colaboreaza la realizarea unui decor si a unei stari de spirit, care anunta de fiecare data ceva important. George Cosbuc regizeaza, cu atentie si subtilitate, fascinantul spectacol al vietii, al existentei tuturor, punand accentul pe momente pe care, de multe ori, cititorii nu sunt capabili sa le vada tocmai din cauza „evidentei” lor. Obisnuiti sa vada in Cosbuc un poet al taranimii, un cantaret al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii romani sunt adeseori sclavii unor prejudecati, nefiind capabili sa caute, sa aplice poeziei un alt registru de lectura decat cel care le-a fost oferit, la un moment dat. Considerat de unii un poet desuet, Cosbuc ar putea fi re-valorizat, cel putin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetenta sa deosebita pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere in scena a imediatului, a faptului divers, a trairii simple. - Lucian Pricop La aparitia in 1893 a primului sau volum de versuri, Balade si idile, Cosbuc era deja un creator ajuns la maturitatea expresiei poetice. Siguranta tonului completeaza gustul pentru mentalitati traditional-rurale sau, mai exact, folclorice, pe care le „prelucreaza stilistic”. De aici izvoraste autenticitatea vocii sale, un nou clasicism, de nuanta populara. Un alt Cosbuc citim in paginile de inspiratie istorica. Totusi, daca reintram in analiza functiei socio-politice a literaturii, este evident ca mitizarea patriotica si nu recuperarea unui fior national este miza autorului Cantecelor de vitejie. - Lucian Pricop \n Poezii. Suvenire si impresii, Meditatii si elegii, Epistole si satire, Fabule - Grigore Alexandrescu \n \n Clasic dintre cei ce fura dispensa si, netagaduit, cel mai mare dintre poetii nostri dinainte de Eminescu, Grigore Alecsandrescu este atat de frecvent in constiinta oricarui cititor de poezie romaneasca, incat evocarea personalitatii si operei lui se poate dispensa de incidentele festive ale calendarului, ca si de stiharele ceremonialului de circumstanta. Deoarece nimic din ceea ce a vibrat la timpul sau, din poemele lui, fie din cele autobiografice, familiare sau de iubire, fie din cele eroice sau sociale, fie din cele alegorice sau satirice, nu si-a pierdut nici ingenuul fior intim, nici vastul orizont umanitar, nici finul ascutis al ironiei caustice. - Perpessicius \n \n Poezii - Octavian Goga \n O infernala combustie interna a unei lumi mistuite de suferinta se releva intr-o viziune plutonica, scrutatoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale vointei (razbunare, revolta, vizionarism), nazuinta eliberarii de sub tirania noptii (mesianismul), cu turbulenta vulcanica a apei violente si puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie sociala, patriotica sau politica, numai aparent limitata la situatia Ardealului de pana la 1918, sta aprins rugul unui vizionarism ce rasfrange suferinta asupra intregului univers. In ceea ce are mai durabil si mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde „auzi eterna lumilor durere” (ca in poemul Inviere din volumul Ne cheama pamantul). - Ion Simut \n \n Poezii. Proza. Traduceri - Stefan Octavian Iosif \n \n Adevarata placa turnanta a poeziei noastre de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantice germane, care a ajuns (si pe aceasta cale) la Radu Stanca si St. Aug. Doinas. In Istoria lui, I. Negoitescu citeaza Clopotele din Nürnberg, o poezie scrisa in 1911, dupa o calatorie in Germania (cum aflam din scrisoarea pe care poetul o adreseaza editorului sau, Emil Cioflec). Criticului i se pare ca poezia „suna a bune traduceri din vechiul lirism german“ si ca Radu Stanca „va realiza baladismul sau superior“, „pornind de aici“. Doinas a cunoscut si comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare. [...] Traducerile sunt exceptionale. Nimeni inainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult si mai divers. - Nicolae Manolescu \n \n Poezii - Nicolae Labis \n \n La 15 ani, Labis era deja un poet cunoscut, invitat sa participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iasi, iar in 1952 era admis la cursurile faimoasei Scoli de Literatura. Anumite gesturi de fronda, care au fost catalogate de conducerea Scolii drept abateri de la morala comunista si de la disciplina si l-au adus in 1955 sa fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au facut decat sa sporeasca legenda. Acreditata si de marturiile unor apropiati, s-a pus astfel in circulatie imaginea unui Labis rebel, potential oponent al regimului comunist, imagine greu de sustinut cu argumente temeinice, dar si greu de infirmat (caci manifestarile anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodata, in timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, in legatura cu justetea careia Labis nu a manifestat indoieli). Iar sfarsitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, in noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a impins legenda pana la ultimele ei consecinte. S-a speculat ideea ca tanarul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politica si a fost lichidat de oamenii Securitatii sau ai spionajului sovietic, cu atat mai mult cu cat, in cele zece zile in care a supravietuit accidentului, Labis ar fi afirmat (conform unor martori) ca a fost impins sub rotile tramvaiului de o persoana pe care n-a putut-o identifica. - Octavian Soviany