Ultima aventura - Tudor Popescu

Doi prieteni, doi aventurieri in cautarea norocului si a bogatiei patrund tot mai adanc in jungla Amazonului. O specie rara de arbore de cauciuc le poate aduce averea visata la inceputul secolului XX, dar pana acolo trebuie sa treaca de canibali, de animale salbatice si, mai ales, de raufacatori de tot felul. Jungla Amazonului: indigenii si samanii cu ritualurile lor, raufacatorii si dezmostenitii soartei cu violenta lor, plantele si animalele cu noutatea lor absoluta pentru un european. Un roman de aventuri scris cinematografic, un roman pentru tineri, dar si pentru toti cei interesati de valorile etern umane. Tatal, Gheorghe, a fost primul care a rupt traditia seminarului si a teologiei fugind la paisprezece ani de acasa si imbarcandu-se pe bricul Mircea pentru a-si realiza visul de a deveni marinar. Fiul, Teodor, numele a fost rotunjit in Tudor de-abia la debutul literar, a copilarit pe malul Marii Negre, langa portul Tomis, si la Targoviste, langa cetate, uimindu-si prietenii prin talentul la matematica. Dupa absolvirea Liceului Mircea cel Batran din Constanta, a pornit plin de incredere, ca orice provincial, sa cucereasca Bucurestiul. Facultatea de filosofie si practica facuta intr-o editura i-au dat linistea necesara pentru a supravietui primului contact ratat cu lumea teatrului, fiind declarat spion francez si exmatriculat din Institutul de teatru I.L. Caragiale intr-o vreme in care spionii apareau la simpla apreciere a vecinilor, colegilor sau iubitelor abandonate. Reabilitat, a fost inscris direct in ultimul an al celebrei scoli de literatura Mihai Eminescu, pe care a absolvit-o fara sa-si fi dorit acest lucru. Cariera profesionala a urmat un traseu banal, redactor la Editura Tineretului, unde a intemeiat colectia Aventura, editor la Casa de Filme Buftea, de unde a fost fortat sa plece dupa ce a participat la productia celebrei Reconstituiri, redactor-sef la Educatia pioniereasca, redactor principal la Era socialista, redactor-sef la Urzica, director al Teatrului de stat din Sibiu. A debutat cu romanul Ultima aventura, in 1957, romanele care au urmat, istorice, politiste sau de aventuri, avand un succes de public deosebit, marele succes putand fi considerat Un dac la Roma. Ca scenarist, a participat la realizarea mai multor pelicule de lungmetraj, Aventuri la Marea Neagra fiind poate filmul cu cel mai mare succes. Dorinta de a se intoarce in lumea teatrului, pe care o considera singura potrivita pentru talentul sau, a facut ca dupa debutul tarziu ca dramaturg, in 1976, cu Uneori liliacul infloreste spre toamna, sa renunte definitiv la proza si sa se dedice teatrului. In cativa ani, dupa cincizeci de piese scrise, comedii si drame, dupa ce a fost de mai multe ori la rand cel mai jucat dramaturg roman, dar si cel mai interzis comediograf autohton, dupa ce a primit premiile Uniunii Scriitorilor si ale Academiei Romane, se poate spune ca si-a realizat visul din tinerete.