Stefan Davidescu, supravietuitor al Fenomenului Pitesti, realizeaza o descriere lucida si profund personala a experientei sale in timpul represiunii comuniste. Cea mai impresionanta si dramatica parte din volumul sau este dedicata brutalului Fenomen Pitesti. Stefan, impreuna cu un grup apropiat de prieteni, cade victima torturilor sistematice de la Inchisoarea Pitesti, iar amintirile sale din aceste momente se concentreaza in mod special pe relatia dintre el si prietenii sai. Stefan Davidescu a fost cel care mi-a povestit, in celula 36 de pe Reduitul Jilavei, in vara anului 1957, patimile studentilor de la Pitesti, incepand din 1949. Stefan Davidescu a fost cel care mi-a re-povestit, in satul-nou Latesti, in domiciliu obligatoriu, in 1961, patimirile studentilor trecuti prin Reeducare. Ascultandu-l, re-ascultandu-l, mi-am promis sa scriu despre ceea ce patimisera studentii romani din generatia precedenta. Nici chiar eu, neimplicatul, nu am reusit sa o fac de la intaia incercare (in Obstinato, scris incepand din 1966, prin narator declaram ca despre Pitesti se tace...), insa am facut-o de la a doua: in Patimile dupa Pitesti - scris intre 1979-80, aparuta in franceza in 1981 - in personajul David Stefanescu se poate recunoaste... Stefan Davidescu. Dupa 1990, l-am incurajat pe initiatorul meu intru Pitesti sa-si povesteasca, de asta data pe hartie, amintirile. Ceea ce el a si facut, dupa lungi si dureroase (si de inteles) ezitari. -
Paul Goma