Maramures Brand - Dorin Stef

• Editie bilingva: romana-engleza \n \n Avem scriitori talentati, artisti plastici de renume, o cultura traditionala de exceptie, manifestari de anvergura internationala, o istorie puternic amprentata de fapte si eroi de notorietate, avem monumente de arta si arhitectura, complexe muzeale, asezaminte culturale si de cult... Dar avem si datoria sa introducem aceste branduri in circuitul european al valorilor. Cultura, prin excelenta, este destinata consumului, raportului de evaluare si aprecierilor, astfel incat sa bucure privirea si sa ostoiasca setea de frumos si cunoastere (in functie de nevoile si pragul de asteptare al fiecaruia). Cartea de fata este o provocare. Mare. Cu mult frumos si cu suflet topit. Pentru ca gestul autorului este unul laudabil si de admirat: el ia tot ce e mai frumos din acest colt de rai si, dupa modelul oamenilor de aici, se incadreaza in registrul daruirii, ca gest principal al ospitalitatii maramuresenilor. Dorin Stef nu numai ca e un adunator de frumos, ci un daruitor de suflet, un indrumator catre ceea ce, din lemn, piatra si credinta, e a Maramuresului fiinta. El stie sa puna lumina inimii in locul care, pentru o privire exterioara, obiectele prind viata si frumosul din jur incepe sa vorbeasca si inimii, nu numai ochilor. Imaginea de debut din aceasta carte este faimoasa biserica de lemn de la Surdesti - un simbol, un mit, o realitate. O legenda si o provocare. Lemnul care se elibereaza de coaja copacului, modelat de mainile mesterilor cu credinta in Dumnezeu, se indreapta zvelt spre El, sfidand gravitatia si timpul. Din primele pagini ale cartii suntem obligati sa pastram un respect si o piosenie pentru tot ceea ce, aici, omul a simtit, trait, lucrat si creat. La umbra crucii. Inchiderea cartii este, ca o completare a indreptarii catre Dumnezeu, pusa sub semnul pietrei din care e alcatuit ansamblul statuar Sfatul Batranilor. Cei cinci batrani au ochii indreptati inspre pamant, pentru ca din pamant este omul si acolo va merge. Piatra este, prin esenta ei, mai durabila ca lemnul, dar ea este supusa teluricului. Privirea indreptata spre cer, urmand crucea din varful bisericii, isi regaseste nevoia de completare a unei cautari de sine, inspre interior, catre pamant, acolo unde sfatul trebuie sa fie cel bun pentru ca semenii sa aiba parte de o judecata justa si dreapta. Pentru ca, cu ce masura masori, masura-ti-se-va. Lemnul si piatra sunt reperele intre care maramuresenii isi consuma anii vietii, dand viata anilor. Citind paginile acestea, am putea spune, fara tagada, intr-un glas cu autorul: Cred, Doamne si marturisesc cu adevarat ca Maramuresul este o stare de spirit cu care lumea ar putea deveni mult mai bogata. Inca mai cred ca in ritmuri lente de colinde, acompaniate de clopotele bisericilor ce ne reprezinta, impodobiti cu aurul pamantului nostru, pasind pe flori de mina in miros de buna mireasma duhovniceasca si de castane coapte, cu cires inflorit la urechi si busuioc in par, imbracati in straiele noastre de sarbatoare, i-am putea da lumii starea de „acasa” pe care o are oricine vine, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, in Maramures. Astfel, albastrul cerului nostru ar putea completa paleta cromatica a Europei cu caldura si lumina acestui atat-de-pretutindeni acasa, obiceiurile noastre ar putea intregi tabloul manifestarilor intru omenesc, reinnodand trecutul din muzeele lumii cu prezentul din lumea dacilor nesubjugati pentru care credinta trece dincolo de vremelnicia fiintei, iar Maramuresul sa devina ceea, ce, in fapt, este: poarta vesnic deschisa, ca si sufletul oamenilor de aici, prin care lumea vine si revine, acasa. Pentru ca, acasa inseamna acolo unde iti e sufletul iar noi cu credinta, cu dragoste si cu frica de Dumnezeu trebuie sa intram si sa locuim intru lume. Intru frumos. In lumina inimii. Cu rabdarea oamenilor si a timpului. - Mihai Patrascu