Apararea integritatii - Andrei Marga

Integritatea reuneste cunostinte, caracter, prelucrarea intima a datelor, o anumita traire. Si sub acest aspect este mai mult decat veracitatea, sinceritatea, corectitudinea. O poeta de referinta si profesoara performanta de istoria filosofiei romanesti m-a sfatuit cu ani in urma sa-mi scriu memoriile. Probabil ca o dezamagesc in continuare, caci nu gasesc inca ragazul sa ma ocup de memorii, proiectele de exprimare profesionala ocupandu-mi timpul. Am si impresia, subiectiva, desigur, ca este prea devreme sa le scriu. Iau insa in seama sfatul tiparind acest volum cu prezentarea experientelor vietii in forma unei autoanalize. Intrucat despre unele am relatat si cu alte ocazii, le aduc in atentie cu ajutorul unor interviuri, articole si rememorari deja publicate si a unor texte noi. Atunci cand ne referim la noi insine, ne asalteaza o seama de notiuni ce vin din psihologie si pedagogie. Nu iau aceasta cale, caci nu vreau sa alunec intr-o discutie specioasa, care de obicei intuneca, mai mult decat clarifica. As spune insa ca totul incepe, atunci cand ne referim la noi insine, cu constiinta de sine - capacitatea de a stabili reflexiv cine suntem, in ce interactiuni am fost parte si ce rezultate s-au consemnat. Chei sunt faptul reflexivitatii si faptul interactiunii implacabile. Se poate perora asupra „sinelui”, dar acesta este un nivel de realitate diferit de constiinta de sine, caci include in cea mai mare masura evaluari ce se acumuleaza in cursul unei biografii. Sinele este de fapt constructie din variate materiale, rezultate din interactiuni, dar se diferentiaza, cum ne spun moralistii, in sinele real sau cel pe care ni-l asumam, sinele ideal sau cel pe care il dorim si sinele pe care ni-l atribuie altii. Nu imbratisez insa directia unei analize a sinelui, caci este prea incarcata cu interpretari in dauna faptelor si devine fatal subiectiva. Ma limitez la planul constiintei de sine si - credincios ideii ca in interactiuni ne validam ceea ce credem despre noi - refac traseul meu biografic, inaintez cu experientele formative hotaratoare, aduc lamuriri la ceea ce pare ca are nevoie, evoc intalnirile cruciale care m-au influentat, adaug o seama de intalniri memorabile si apropieri de personalitati si inchei cu bilantul de oricine verificabil al activitatii mele publice. Cartea de fata este fructul autoanalizei, prin care inteleg cernerea experientelor care au hotarat propria formare si actiune in viata comunitatii si a istoriei din care sunt parte. Integritatea reuneste cunostinte, caracter, prelucrarea intima a datelor, o anumita traire. Si sub acest aspect este mai mult decat veracitatea, sinceritatea, corectitudinea. Integritatea are ca suport convingeri etice, cultura civica, in general convingeri formate de o anumita cultura si intelegerea superioara a sensului vietii. Ea nu este rezervata vreunei profesii sau vreunui statut social sau vreunei culturi. Integritatea este o exigenta ce ne vine din vechime, chiar daca nu s-a folosit totdeauna termenul. Aceasta, integritatea, este valoarea si cea enuntata este conotatia ce conduce textele ce compun volumul de fata. El are titlul Apararea integritatii din motivul simplu ca paleta experientelor redate aici m-a obligat sa angajez diferite feluri de actiuni - instrumentale, strategice, comunicative, dramaturgice, reflexive, in raport cu absolutul - si sa pun in valoare diferite feluri de cunostinte pentru a promova rationalitati adecvate, ca forme ale ratiunii care este firesc sa ne caracterizeze ca oameni. Gasesc ca intr-o perioada pe care confrati au numit-o a cinismului (Sloterdijk), a expansiunii minciunii (Reinhardt, Serban), a cresterii indiferentei (Slama), a narcisismului agresiv (Maaz), prioritatea este revenirea la integritate. Apararii ei ii este consacrat, direct si indirect, volumul de fata. - Andrei Marga