Arta pierduta a invierii - Freddy Silva

Arta pierduta a invierii. Initierea, camerele secrete si cautarea Lumii de Dincolo \n \n Cu mai bine de 2.000 de ani inainte de Invierea lui Iisus, unii initiati in traditiile spirituale din intreaga lume practicau deja un ritual mistic secret, in care mureau, metaforic, si renasteau intr-o stare spirituala superioara. In timpul acestei invieri, in timpul vietii, ei experimentau o trezire spirituala transformatoare, care le revela natura realitatii si scopul sufletului, descrisa ca fiind „ridicarea din morti”. Explorandu-se practica invierii, in timpul vietii, in traditiile egiptene, feniciene, grecesti, persane, indiene, japoneze, chineze, celtice si amerindiene, Freddy Silva ne dezvaluie ca invierea nu a fost menita pentru cei morti, ci pentru cei vii, lucru sustinut de Evanghelia gnostica, cenzurata de Filip: „Cei care spun ca vor muri mai intai, iar apoi vor invia se insala. Daca nu primesc invierea cat sunt in viata, atunci cand vor muri, nu vor primi nimic”. El mai spune ca aceste practici nu erau doar niste elemente comune in lumea antica, ci impartaseau si manifestari similare in fiecare traditie. Astfel, initiatii erau trecuti printr-o serie de incercari: traiau retrasi, o perioada de trei zile, intr-o pestera sau intr-o incapere mica, denumita „camera nuptiala”, iar in timp ce se aflau in afara corpului lor fizic, deveneau pe deplin constienti de calatoriile lor in Lumea de Dincolo. La revenirea in trup, ei erau ghidati de preoti sau de preotese pentru a fi martori la aparitia lui Venus si a lui Sirius ori la rasaritul echinoctiului. Silva descrie una dintre camerele secrete de pe tot globul pamantesc in care era practicat ritualul, inclusiv celebra camera a lui Tutmes al III-lea din Egipt, in care se gasea un sarcofag, dar si instructiuni detaliate pentru cei vii, in ceea ce priveste modul de a patrunde in Lumea de Dincolo si, totodata, de a se intoarce vii. El mai dezvaluie de ce sectele ezoterice si gnostice sustineau, literal, ca Invierea lui Iisus, asa cum a fost prezentata de Biserica, este o frauda, cum Biserica a etichetat toate practicile de inviere in timpul vietii ca fiind o erezie, persecutandu-i neincetat pe gnostici, spre a suprima cunoasterea acestei experiente de imputernicire spirituala. Silva reitereaza cum cavalerii templieri au reinviat aceste concepte, ele supravietuind si astazi in cadrul francmasoneriei. Explorand dimensiunea ascunsa a invierii, Silva este de parere ca aceasta experienta personala a Divinului va deschide calea spre autodesavarsire si spre o constiinta superioara, determinandu-i pe unii ganditori, cum ar fi Platon, sa descrie aceasta manifestare ca fiind apogeul dezvoltarii spirituale.