Ave, Cristos! - Chico Xavier

Astazi, in aceasta lume decadenta, Iisus vine in intampinarea oamenilor, la fel ca odinioara, restaurand speranta si fraternitatea, pentru ca sanctuarul Iubirii sa fie reconstruit pe fundamentele sale legitime. Cu cat furtuna se dezlantuie mai tare, cu atat mai mult linisteste Cristos. Cu cat este mai adanc intunericul, cu atat mai mult ilumineaza Cristos. Cu cat se razvrateste mai puternic forta, cu atat mai mult domneste Cristos. Opera Domnului cere insa resurse pentru a concretiza pacea, necesita combustibil pentru a face lumina si bunavointa pentru a ne ghida catre Binele dumnezeiesc. Ideea dumnezeiasca are nevoie de brate omenesti. Binecuvantarea Cerului solicita vase receptoare pe Pamant. Spiritismul crestin, care in prezent reinvie apostolatul mantuitor al Evangheliei prin actiunile sale de reconstructie, cheama sufletele curajoase la sacrificiul de sine pentru a se extinde victorios. Chemarile Domnului se aud pretutindeni. In timp ce tulburarile se extind, cuprinzand lumea, iar ignoranta si complicele sau, egoismul, ridica munti de neintelegere si discordie intre oameni, se deschid granitele Lumii de Dincolo, pentru ca vocile de neuitat ale celor vesnic vii sa se exprime, consolatoare si convingatoare, proclamand nemurirea suverana si necesitatea regasirii Dumnezeiescului Sculptor in inimile noastre, ca sa putem ajunge la stralucita noastra destinatie, in viata cea nepieritoare. Asternand pe hartie amintirile din aceasta carte, nu ne propunem sa romantam, sa cream o literatura de fictiune, ci sa le aducem tovarasilor nostri de pe calea crestinismului reinsufletit, in campul de lucru al spiritismului, o scurta pagina din istoria sublima a pionierilor credintei noastre. Fie ca exemplul fiilor Evangheliei din timpurile post-apostolice sa ne inspire astazi prin simplitate si munca, prin increderea si iubirea cu care stiau sa se lepede de sine in slujba Dumnezeiescului Invatator! Fie ca si noi sa stim, la fel ca ei, sa transformam spinii in flori si pietrele in paini, in cursul misiunilor pe care Cel Preainalt le-a incredintat mainilor noastre!... Astazi, la fel ca ieri, Iisus nu are nevoie de razboaiele noastre de cuvinte, de furtunile opiniilor noastre, de fanatismul nostru sectar si de exhibitionismul nostru in operele cu poleiala seducatoare si continut putred. Alesul Binefacator asteapta mai presus de toate de la viata si inima noastra caracterul, conduita, atitudinea, exemplul si slujirea personala neincetata, singurele resurse cu ajutorul carora putem garanta eficienta cooperarii noastre, alaturi de El, la edificarea Imparatiei lui Dumnezeu. Implorandu-L, asadar, sa ne sustina idealul renovator pe cararile de aspru urcus pe care se cuvine sa pasim, repetam impreuna cu venerabilii nostri dascali din primele secole ale Vestii celei Bune: Ave, Cristos! Cei care aspira la gloria de a servi in Numele Tau Te slavesc si Te saluta!