Nae Ionescu. Teologul laic din pridvorul Bisericii - Ion Dur

Dincolo de studii sau eseuri cu specific teologic, nu s-a scris pana acum vreo monografie despre teologul sau - cu atat mai putin - teologul laic Nae Ionescu, in afara unui demers monografic mai vechi despre relatia autorului cu ortodoxia romaneasca. E pentru prima data cand este intreprinsa o cercetare-sinteza deopotriva a cursurilor de metafizica, filosofia religiei si, mai cu seama, a publicisticii religioase integrale, dimensiuni care exprima reflectia avizata a unui teolog laic, situat strategic, alaturi de sala de curs sau alt spatiu public, in pridvorul Bisericii. Eludand prejudecatile, speculatiile ieftine sau divagatiile entuziaste, excursul monografic a insemnat interpretarea de text fara ura sau partinire, silogisme care au urmarit analizele si solutiile novatoare, originale propuse de Nae Ionescu pentru evolutia credintei religioase a romanilor din perioada interbelica, pentru renasterea religioasa si identificarea, poate pentru prima data, a specificului dat de Ortodoxie spiritualitatii rasaritene. Primul capitol al cartii, „La inceput a fost contextul”, situeaza gandirea teologului laic Nae Ionescu in cadrul tesaturii spiritual-culturale a perioadei interbelice, cand s-a petrecut o criza a credintei religioase si cand se proiecta o „noua spiritualitate”. Prealabilele intemeietoare ale reflectiei si problematicii sale religioase, congruente cu dezbaterile din gandirea teologica europeana a vremii, sunt prezente in dialogurile purtate de Profesor in sala de curs sau la varii intalniri publice. Aici il descoperim in ipostaza de „Misionar al Absolutului” (capitolul al II-lea), unde am cartografiat germenele unei filosofii crestine, fenomenologia experientei religioase, intelesul acordat metafizicii si restaurarii acesteia, dar si intelesurile cunoasterii metafizice. Nu am ocolit, dimpotriva, chestiuni care tin de faptul ca avem de-a face cu un metafizician care s-a amestecat in politica zilei si a „tradat” astfel spiritualul, ca a avut o atitudine etnofiletista, care-i in fapt o erezie, ca a fost acuzat de antisemitism sau ca ar fi sustinut cateva conferinte in inchisoare despre „Fenomenul legionar” (document improvizat daca nu apocrif), despre acestea formuland fel de fel de argutii si Mr. Nobody, adica domnul Nimeni. Departe de strategia lui cum ira et studio, cu ura si partinire, abordata de multi uzurpatori, silogismele noastre au luat forma unor adevaruri calme, echilibrate, chiar daca energia elaborarii a fost intretinuta de un patos al distantei (vezi capitolul „Caderea in temporal”). Explorarea textuala - si nu din aer - a publicisticii religioase este datatoare de seama pentru ceea ce a insemnat cunoasterea intima a mai tuturor problemelor specifice organizarii si functionarii organismului numit Biserica (vezi capitolul „Teologul laic din pridvorul Bisericii”), inclusiv cu o vedere atenta la detalii, limpede, exigenta si totusi echilibrata asupra Capului Bisericii Ortodoxe Romane din acel timp. Sunt de urmarit totodata diagnosticul si solutiile propuse de Nae Ionescu pentru variile maladii ale Bisericii romane, cum ar fi derapajele vietii bisericesti, politica in biserica, cezaro-papismul, un catolicism care se „inchirceste” sau panica protestanta. Adresandu-se mediului teologic si academic, mai cu seama facultatilor de teologie sau seminariilor teologice, dar si celor interesati cat de actuala este problematica religioasa interbelica, monografia propune un dialog consistent, cu textele pe masa, despre gandirea teologica a lui Nae Ionescu, beneficiind, in deschidere, de cuvintele de intampinare atat de pertinente ale Pr. George Remete, membru corespondent al Academiei Romane, care precizeaza in final: Cartea profesorului Ion Dur este nu numai o lucrare bine informata, argumentata si convingatoare, ci si un lucid si curajos act de credinta si constiinta. Ca si Nae Ionescu, criticul Ion Dur nu cauta sa multumeasca, ci sa trezeasca. - Ion Dur