Rezonabil de amabil - Francois Lelord

Fii modest! Nu vorbi neintrebat! Nu fi obraznica! Si iata cum, incetul cu incetul, un copil invata sa se indoiasca de sine si de capacitatile sale, sa-si puna intre paranteze emotiile, mai ales daca sunt „necuviincioase”, si sa cedeze in fata celorlalti. Desigur, amabilitatea, modestia, toleranta sunt atitudini care ung rotitele sociale, ajutand la crearea si mentinerea relatiilor. Dar, uneori, pretul platit este prea mare. Si asta vom vedea in paginile acestei carti, in exemple din literatura si din viata de zi cu zi... oameni care au fost mult prea amabili, pana cand au decis ca totul are o limita. Si da, este vorba despre limite: a sti cand sa spui nu si cand si cum sa pui capat unor situatii care te dezavantajeaza. Vei afla cum ai ajuns „prea amabil” sau „prea amabila”, ce inseamna asta pentru tine si pentru alti oameni si cum sa-ti mentii echilibrul, astfel incat sa nu aluneci la polul opus. Si, pe langa faptul ca e o potentiala lectura de vacanta plina de savoare, cartea lui Lelord te invata cum sa-i respecti pe ceilalti, respectandu-te mai intai pe tine. La fel ca multe alte trasaturi de caracter asociate cu amabilitatea, termenii conciliant sau ingaduitor evoca niste calitati. „Lumea ar fi mai buna daca umanitatea ar fi alcatuita din persoane conciliante, care prefera acordul, conflictului si pacea, razboiului!” Poate in paradis?! Sau in tinutul mitic al bunului salbatic? Unii filosofi au visat la acel taram mitic, exploratorii au calatorit pe tot globul in cautarea lui, dar au descoperit o natura umana comuna tuturor popoarelor, cu partea sa de altruism si cea de agresivitate, in proportii variabile in functie de cultura si de constrangerile mediului. In lumea reala, daca ai un caracter ingaduitor si conciliant, risti sa ii vezi pe cei care nu sunt la fel ca obtin ceea ce-si doresc in detrimentul tau. Daca te afli intr-o situatie de competitie, risti si sa ii vezi pe altii, mai pregatiti pentru confruntare, ca triumfa. - Autorul Sotul doamnei Bovary este si el o victima a propriei increderi. Este plin de admiratie fata de sotia sa, frumoasa, mai inteligenta decat el, atat de distinsa, in timp ce el se stie un natang. Nu va banui niciuna dintre infidelitatile sotiei, continuand sa o iubeasca nebuneste. Abia dupa moartea ei va descoperi scrisorile de dragoste... Intr-o zi, intalnindu-se fata in fata cu el, Rodolphe, amantul, se va teme de un gest violent al acestui sot inselat, dar Charles, prabusit, se multumeste sa ii spuna: „Nu va port pica”... Domnul Bovary este, evident, un prea amabil, de altfel, descoperim la inceputul cartii ca, la scoala, colegii isi bateau joc de el. - Autorul \n Traducere din limba franceza de Ana Mihailescu.